Exerciții utile de dicție

Pentru a face faţă ispitei, repetă exerciţiul de 3 ori: Ispititorul ispititor ispăşeşte fapta ispăşitoare datorită dorinţei de a ispăşi o zicală de ispăşeală.

Ca să vă începeţi săptămâna cât mai bine, repetaţi exerciţiul de 3 ori! Grădinarul care grădinăreşte în grădina plină cu crini, găseşte unealta de grădinărit pentru a îngrădi micuţa lui…

Ca sa învingi balaurul, rostește de 4 ori exercițiul următor: Un balaur bătrân și bărbos balansa un brici pe-o bârnă, iar briza bătea în brândușe și-n brazi.

Pentru o dicție magică, rostiți de 3 ori: “Vrăjitoarea vrăjitorește când aruncă vraja spre vrăjitorul din cartea vrăjitoarei.”

Pentru un început de săptămână reușit, spuneți de 3 ori! Un pterozaur pterodactil și pteroilglutamic numit Ptolemeu s-a îmbolnăvit de ftizie, a făcut o tmeză și a mâncat trei pteropode.

Pentru probleme cu P-ul urmați pașii următori de peste patru ori: – Principe Paragarafaramus, propui să te dezparalelipipedizezi? – Eu, principe Paragarafaramus, mă voi dezparalelipipediza când cel mai paralelipipedic dintre…

Repetați, când sus și tare, când încet, duios și moale: Peștii, știuca și-un știulete, știu și știri și șine șepte.

De șase ori spuneți, când în șoaptă când strident: Șase șoapte late S-au șușotit în sus să sape, Ș-alte șapte șoapte sărate, S-au suit în deal să scape.

Ajunge weekendul pentru exercițiul ăsta sau vă ascult săptămâna viitoare? Într-o veritabilă recrudescență de esență în ultimă instanță-ludică, torturant-metafizică a senzorialității iluzorii, dar atât de vibrant hedonistic reprezentate, înțeleasă…

De ziua lui Mozart, încercați un exercițiu muzical. Ținând tonul țambalului, muzica lui Mozart țintește țiuiturile țânțarilor la țintă.

Nu vă lăsați învinși, repetați până când exercițiul va deveni floare la ureche! Telenciclopedia este o enciclopedicã enciclopedie ciclopicã fãrã a fi un ciclop enciclopedic teleciclopiat, ci doar o enciclopediaticã…

Câți saci suie Moșu’ seara-n șoaptă? Acesta în sine poate fi un exercițiu de dicție. Dar dacă e prea ușor, spuneți-l pe următorul; nu în șoaptă, ci în serie, de…

Repede, tare și de trei ori la rând: “Știi-și-stai și Juri-că-știu, jucau sârba strâmb și știrb.”

Pentru că a venit acea perioadă în care cu toții ne retragem mai mult sau mai puțin la origini, am găsit pentru voi niște regionalisme greu de pronunțat. “Lefârdăul răslăghit înghiesuia bărbânța în foștioroagă.” Iată și ce înseamnă fiecare: răslăghi – (vb) a se relaxa lefârdău – om care vorbește mult bărbânța – vas de lemn în care se ține lapte sau brânzeturi. foștioroagă – clăiță de fân folosită mai ales în perioadele ploioase

Țipă iute de trei ori : “Marți țipa pantera rasă, săltăreața țață țeasă.”

Repede, repejor, ziceți de trei ori în pas alergător. Spune-mi psalmi spălați cu spini, sprijiniți în spânii plini.

Iute, iute, tare și de trei ori la rând: “Un șoșon și o șosetă și-au spus șoapte ștrengărești.” Să ne trăiască țara și să șușotim mai rar despre dânsa!

O greșeală frecventă când vine vorba despre pronunție apare atunci când întâlnim aceeasi vocala de două ori consecutiv într-un cuvânt. De pildă “familiile “- se aude adesea doar ” familile”, cu un singur i. Vocalele în acest caz se pronunță amândouă, în silabe diferite: fa/mi/li/i/le De asemenea, grijă mare la consoana sonoră z. Înaintea ei se păstrează s în prefixul des-, : deszăpezi. Să se și audă! Familiile intercontinentale se dezintercontinentalizează, deszăpezirile-s zadarnice.”

Spuneți repede, tare și clar: Ștrumfi sprințari sorb șpriț strașnic. O dată e suficient:)

Cu voce tare, cât puteți de repede, de trei ori. “Caș și suc și sos cu soc, șoc jos în sac la șes”

Exercițiu de mijloc de săptămână: Puteți spune repede, clar, cu voce tare: “un fel de fleac de flec defect, un fel de fleac de flec defect, un fel de fleac de flec defect. “

Vă propun un exercițiu foarte foarte simplu – în 6 cuvinte l-ați dat gata. Doar să fie repede. Și bine. Și tare. Ok? “Grâu ars, orz ars, praz drept”.

Dintre pasari calatoare Ce strabat pamanturile Cate-o sa le-nece oare Valurile, vanturile? Mihai Eminescu Cum??? pământurle? valurle? Vrei să spui “pă-man-tu-ri-le/ va-lu-ri-le/ vân-tu-ri-le”. Lucrurile stau cam așa: în vorbirea precipitată, prima vocală din cuvânt are de obicei o durata corectă, a doua e simțitor scurtată, a treia e înghițită și dacă mai e și a patra nici c-o mai descifrezi! Dă-i o șansă! Dă-i drumul bietului cuvânt în univers în forma lui completă!

Raraiti din toata lumea, uniti-va! ( mai putin voi, aia de prin Franta, ca parca voua nu v-as corecta R-ul:) Sunt cel putin 8 feluri de a-l spune gresit pe R si toate au legatura cu locul si modul in care limba intra in vibratie. Vestea buna e ca se poate, cu muuuulta munca totusi, corecta:) Iata pentru inceput cateva indicii pentru pronuntia corecta a vibrantei R: – maxilarele slnt intredeschise (circa 10 mm); – pozitia limbii este ca pentru vocala e ; se reazema cu marginea posterioara pe molarii superiori pana la canini ; pe partea mediana formeaza un jgheab prin care aerul trece liber. – Varful limbii ridicat, spre alveolele incisivilor superiori, vibreaza sub actiunea curentului de aer – coardele vocale vibreaza in timpul emisiei; – valul palatin este ridicat si opreste scurgerea aerului spre cavitatea nazala. Incercati intai sa constientizati tot ce e mai sus. Uitati-va in oglinda in timp ce exersati. sursa: Probleme metodice de tehnica vorbirii si labiolectura – Ed. Didactica si Pedagogica

”Deci, frățîoare, dac-mă-nțălegi, dăcât să vorbesc ca dă pă maidan, la salar, care-l iau pe cinșpe, mi-am tras profesor dă dicție! Ori suntem jmecări ori nu mai suntem!” Dacă se întâmplă să vorbești așa, am două vești pentru tine. Încep cu aia proastă: Trebuie să-ți iei și profesor de limba română! Vestea bună e că limbajul “de cartier” nu e foarte greu de corectat – trebuie doar să tragi de maxilar, să duci comisurile labiale în poziția corectă, să scoți sunetul la lumină. N-o să mai sune așa nașpa, pe bune!

“Un țânțar țanțoș, țiuind ca ținut în lanțuri țintește țapul care țopăie țâfnos de înțepătură” Cum? Nu-ti iese ț-ul? Păi hai să verificăm: – vârful limbii se sprijină în spatele incisivilor inferiori? – vălul palatin e ridicat? – daca pui dosul palmei la gura simți impulsul de aer urmat de un aer rece? îȚi mai povestesc la curs, da?

Vestea bună e că cele mai multe cuvinte în limba română se scriu cum se rostesc și se citesc cum se scriu. eXceptiile ne complică viața:) X se rostește cs sau gz, după caz. Dar mai știm “cum devine cazul”? Când X se află la început sau la final de cuvânt sau înaintea altor consoane e simplu. Ce ne facem însă când e între două vocale??? Sunt 479 de cuvinte în care x intervocalic se rostește “cs” și în jur de 75 în care x intervocalic se rostește “gz”. Tu cum spui “examen”? Vin cu <egzemplificări> la cursuri. Te-ai înscris?

Dacă-ți iubești bunica, pun’te cu burta pe carte! 🙂 Hai sa mancam bunica! Hai sa mancam, bunica! Salveaz-o pe bunica! Pune virgula unde trebuie!

Ziceti ca n-aveti probleme cu s sau ș? A, pai asta e grozav, inseamna ca o sa va iasa din prima, repede si cu voce tare. “Șase șoricari sașii șipci seci scofâlcesc, șoareci scotocind.”

Cu voce tare si repede. “Stoica scoicarul rascolea scoicăria cu scoici, scolopendre şi scorpenide sixtupleti tintind.”

De trei ori, repede si cu voce tare, fara sa omiteti vreun sunet: “Scot din foc vreasc cascat, scut scindat”