La 15 ani, eram îndrăgostită de cuvinte pe care le puneam mereu pe hârtie. N-aveam curajul să mă exprim altfel. La 16, căștile și microfonul de la radio îmi erau cei mai buni prieteni iar la 17 mi-am întâlnit marea iubire: camera de luat vederi.
Cei peste 20 de ani de presă și studiile în psihologie, jurnalism și logopedie mi-au fost cel mai bun profesor pentru ce fac azi: îmblânzesc fluturi, șlefuiesc sunete și idei, pun lumina acolo unde simt că talentul unui om stă în umbra timidității sale. Pe scurt, țin cursuri de dicție, public speaking, atitudine în fața presei.