Un Ro-Alert ca să-ți pese

Da, și mie, dacă aș fi fost la Ateneu, mi-ar fi sunat telefonul cu mesajul Ro-alert. Nu-mi închid niciodată telefonul.

Am un respect uriaș pentru muzicieni. Atat de mult talent, atația ani de muncă și de sacrificii. Îi iubesc, îi respect și întotdeauna când intru într-o sală – de teatru, de concert, de spectacol, oricare ar fi el, îmi pun telefonul pe silent.

Dar în urmă cu câteva zile, telefonul meu ar fi fost unul dintre sutele de telefoane incomode. Și, oricât de supărător ar fi pentru vrăjitorii minunați de pe scenă, sunt sigură că oamenii din ei au înțeles.

Dacă alerta ar fi fost despre un incendiu, n-am fi vrut să știm? Oricare dintre noi, din public sau de pe scenă.

Dacă afară ar fi avut loc o explozie  sau un accident înfiorător, n-am fi vrut să știm? E o probabilitate mare ca în sala Ateneului să fie unul, doi, zece medici care ar fi putut salva vieți în momente cruciale.

De data asta, însă, n-a fost niciun accident. Au dispărut doi copii. Comentariul care m-a întristat cel mai tare a fost “Și? De ce ar trebui să-mi pese mie ca au fugit doi plozi de acasă?“

De ce ar trebui să-mi pese mie de alții? Vorbim adesea despre țara asta cu dispreț, cu furie, cu dezamăgire. Și uneori pe bună dreptate. Am vrea să ne simțim în siguranță și nu ne iese. Am vrea să nu ne fure nimeni și nu ne iese. Am vrea să trăim înconjurați doar de oameni civilizați și nu ne iese.

Dar n-o să ne iasă niciodată dacă nu ne pasă. Dacă n-o să sărim în căutarea unui copil dispărut din secunda în care am auzit că suntem în zona în care el s-ar putea afla. Dacă n-o să întindem mâna unui om căzut pe stradă. Dacă n-o să reacționăm nicicum când auzim prin pereți urletele unei femei bătute. Dacă n-o să batem la ușa unui vecin despre care știm că a rămas singur. O comunitate se construiește dacă, în primul rând, avem grijă unii de alții. Dacă începem să ne cunoaștem unii pe alții. Dacă ne pasă.

Dacă nu ne simțim prea importanți ca să reacționăm.

Într-o zi, Regina Elisabeta trecea printre supușii săi. S-a oprit în dreptul unei femei și i-a întins mâna. Ce șansă nemaipomenită pentru tânăra aceea! Dar în acel moment, fix în acel moment, din geanta femeii a sunat telefonul. Îi venea să intre în pământ. S-a rușinat toată și nu știa cum să reacționeze. Regina i-a zâmbit și i-a spus: “Răspunde la telefon, dear! Ar putea fi cineva important!”

Mesajele Ro alert apar intempestiv și adesea deranjant, în cele mai nepotrivite momente în viața noastră. Ele există nu doar să ne prevină că în apropiere e un  urs, căderi de pietre de pe versant sau vijelie. Ci și să anunțe din când în când că putem să salvăm viața unui om.

Ne dau șansa să aratăm că ne pasă.