Doi oameni care nu s-au înțeles

Cu doar câteva luni în urmă, la o conferință Inspiro, l-am ascultat pe Eduard Novak povestind despre dezamăgirea pe care a simțit-o atunci când, întors de la o importantă competiție cu medalia la gât, nu l-a așteptat nimeni la aeroport. Nimeni. Nici presă, nici oficiali, nici fani. S-a simțit neapreciat.

Așa cum, probabil, s-a simțit și Ana Maria Popescu ascultându-i declarația cel puțin nereușită.

Oricine ai fi fost, orice ai fi făcut înainte – medalii, fapte bune, reușite recunoscute de toată lumea, în clipa în care alegi să intri în politică trebuie să fii foarte conștient că fiecare propoziție, fiecare cuvânt pe care-l spui, fiecare gest pe care-l faci va fi întors pe toate părțile, va fi amplificat, eventual și distorsionat. Când o dai în bară în felul ăsta, singurul lucru care te poate salva este să-ți ceri scuze. Prompt și autentic. Explicațiile, încercările de a repune lucrurile în context sunt lemne uscate pe focul deja aprins.

Cred că Eduard Novak, sportivul care înțelege perfect importanța gestului de a fi acolo, la aeroport, la sosire, a mers la întâmpinare cu cele mai bune intenții. Ministrul Novak și-a făcut, prin aceeași prezență, datoria. Doar că Ana nu l-a mai văzut pe sportiv ci doar pe ministru.

Ana e un om bun și politicos. E un om atent și o prezență delicată. La întâlnirea cu ministrul, Ana a fost însă supărată. Dezamăgită. Poate furioasă. Și atunci când suntem supărați, reacțiile noastre se modifică, ne fac să părem altfel decât suntem. Pentru o secundă, ne transformă. Doar că secunda înregistrată de camerele de luat vederi și amplificată creează o imagine care rămâne, care riscă să se transforme în etichetă.

Doi sportivi care știu perfect ce înseamnă performanța și câtă muncă e în spatele ei – și, fără îndoială, se respectă reciproc pentru toată această muncă, au dat-o-n bară: unul cu o declarație, altul cu un gest nefericit. Dacă acești doi oameni și-ar da doar 10 minute față în față, într-o încăpere în care să se afle doar ei, sunt sigură că tensiunea s-ar risipi în primele două iar în restul s-ar apuca de împărtășit povești cu medalii.