Categories
- cuvinte (47)
Ultimele articole
- Un început de dialog despre un final de viață25 noiembrie 2023
- Un Ro-Alert ca să-ți pese6 septembrie 2023
- Tu cine ești?18 ianuarie 2023
- Un început de dialog despre un final de viață
“- Ong-istă? Păi da, că aveți timp de acțiuni de binefacere!”
Replica era adresată unei doamne care comentase la una dintre postarile mele. Mi-a urlat în urechi disprețul. Ce scursură a societății trebuie să fii dacă, ia uite, în loc să muncești ca un om responsabil, ai timp de acțiuni de binefacere.
Aș vrea să cred că e o opinie izolată. Că e cineva care pur și simplu a încurcat borcanele, n-a înțeles cum stă treaba, prea prinsă în treburile ei de om mare.
Dar adevărul e că am mai auzit replica – ironică sau condescendentă, acuzatoare alteori – ea pune la îndoială orice ființă care și-a permis să simtă că viața e mai mult decât casă, serviciu și distracție. Mai mult decât atât, presupune că a lucra într-un ONG e o chestiune pe care o faci printre picături, dacă mai încape.
Replici ca aceasta arată că a fi ONG- ist nu e o treabă de luat în serios. E, așa, o etapă romantică din viață, dar mai devreme sau mai târziu o să te apuci totuși de ceva care merită respect.
2. Marian Ursan – vine dintr-o familie de romi din Călărași. Într-o comunitate în care nunțile și praznicele se fac în stradă, el a înțeles așa- că trebuie să-i fii omului aproape și la bine și la rău. În 2011 a făcut Asociația Carusel, care are grijă de oamenii străzii. Iese noaptea pe străzi să le dea un ceai și o pătură. Intră în canale – da, acolo unde pute, ca să-i scoată și să-i ducă la un centru unde să facă un duș, să-i examineze un doctor. Femeilor le dă tampoane. Împarte cu ei biscuiți. Le vorbește. Îi ascultă. Le organizează înmormântările și le pune pălărie în sicriu, că asta le-a fost ultima dorință.
Trei din niște sute de oameni pe care i-am cunoscut de când am devenit ONG-istă.
N-au program de la 8-4. Nici la 5. Nici la 6 – putem continua cu numărătoarea. Se uită la ceas doar ca să vadă cât bine mai încape într-o zi.
Aș vrea să fiu ca ei? Și dacă-aș vrea n-aș putea. Nu înțeleg de unde au atâta forță.
Fiecare dintre ei a început ca voluntar. A fost acolo un strigăt, o chemare, o nevoie acută de a nu trăi doar pentru sine.
Grijă mare, voluntari, nici nu știți ce primejdie vă paște! Timpul vostru, dăruit astfel, se poate transforma într-o zi într-o meserie. Deloc ușoară, cu bemol peste bemol la capitolul viață personală, dar cu inegalabila satisfacție pe care numai să fii de folos cuiva ți-o poate da.
Azi e ziua internațională a voluntariatului. Cât am avea de sărbătorit pentru fiecare om ajutat! Cât de plâns pentru cei pe care i-am lăsat în urmă!
La mulți ani, voluntari! Azi închin un pahar în cinstea noastră!
Sursa foto: cmmb.org