Fluturele pianist

Mă bântuie de ceva vreme niște insomnii enervante. Am înțeles că fac parte din proces – copil mic, somn puțin și am mai înțeles că așteptările mele ca după 2 ani de bebelușeală să pot dormi o noapte întreagă fără să mă trezesc au fost supraestimate și e cazul s-o las mai moale cu optimismul.

Ce mă scoate însă din minți e muzica. Dați-mi voie să vă explic. Citesc povestea de seară iar pe fundal cântă lent și liniștitor muzica aia ca un clipocit de stele, pe care tânărul meu prinț sforăie fără pic de apreciere față de creativitatea compozitorului.
Mă bag în pat victorioasă și știu că e cazul să sting tot, mai ales laptopul, telefonul și lumina, pentru că am în față maximum 3 ore de somn legate. Mă afund în pernă, închid ochii mulțumită și…. Dacă cineva ar da REC creierului meu, ar înregistra fără nicio notă falsă muzica bebelușească. De la primul până la ultimul acord, sunt în stare s-o lălăi așa, cu ochii închiși și cu un fluture pianist foșnindu-mi prin minte până când ritmul e rupt brutal, dar măcar cu un scop, de strigătul junelui: „Mamaaaaa!”

Fluturele pianist mă termină nervos.

Știți piesa aia care vă urmărește toată ziua? Vă treziți c-o fluierați pe stradă sau o îngânați, ba chiar mai și dați din cap pe ea, în timp ce martorii involuntari cred că ați luat-o razna…
Dacă vi s-a întâmplat și vouă ca ritmul să vă însoțească până târziu, ba chiar să vă treziți în mijlocul nopții fredonând aceeași piesă, ei bine, ar putea avea legătură cu ora la care ați ascultat-o.

Michael Scullin, prof de neuroștiințe la Universitatea Baylor a investigat relația dintre ascultarea muzicii și somn.
Creierul nostru continuă să proceseze muzica chiar și când am închis aparatul, ba chiar și atunci când dormim, spune Scullin. Muzica îți dă o stare de bine și în special adolescenții și tinerii ascultă muzică frecvent înainte de culcare. Baiul e când ce asculți te prinde așa de tare, încât eliberează fluturele pianist (mă rog, Scullin îi spune „earworm”). Când se întâmplă asta, e foarte probabil ca somnul tău să aibă de suferit.

Și ca să vezi năzbâtie, studiul lui Scullin arată că unele muzici instrumentale au șanse mai mari să te trezească decât să te adoarmă. Pe măsuratelea, muzica instrumentală duce la aproximativ de două ori mai mulți fluturi pianiști decât piesele cu versuri, în special dacă o asculți înainte de culcare. Ne seamănă deloc cu ce știam despre Music for sleep, nu?

Soluția mea – temporară, ca să adorm mai repede se cheamă podcast. Știu că nu e elegant să spun asta – dar dacă ascult câteva minute de voce monotonă, tai lemne pe mine până strigă juniorul.
Dar cum n-am tot timpul noroc, unele podcasturi sunt atât de faine, încât conversația alungă și ultima brumă de somn. Îmi scot cuminte căștile și fac liste cu oameni despre care vreau să aflu mai multe.

Somn ușor!