Tu cine ești?

Era odată un bătrân cu barba lungă. Bătrân cât Universul. Peste tot pe unde mergea era primit cu brațele deschise și cu zâmbetul pe buze și i se ofereau bucate gustoase și vorbe blânde.

Prin aceleași locuri trecea și o femeie tare serioasă. La vederea ei ușile se trânteau, oamenii se închideau în casă și femeia era mereu alungată. Nedumerită, și-a dat hainele jos în speranța că în acest fel va fi mai atrăgătoare. Dar ușile s-au zăvorât și mai abitir iar cei pe care-i mai întâlnea pe străzi o alungau cu pietre.

Bătrânul a văzut-o într-o zi și i-a spus – însoțește-mă! Pe unde merg eu oamenii deschid ușa. Dacă ne vor vedea  împreună, vor fi mai îngăduitori. Voi împărți cu tine tot ce primesc, e și-așa prea mult pentru mine.

Femeia l-a privit nedumerită și l-a întrebat – dar cine ești tu? De ce pe mine mă alungă și pe tine te ospătează?

– Eu sunt Povestea! spuse bătrânul. Dar tu cine ești?

– Eu sunt adevărul. Adevărul gol goluț, răspunse femeia și-i întoarse spatele, convinsă că într-o zi va reuși să-i cucerească pe oameni.

Și-au mers din nou din casă-n casă, fiecare pe drumul său, fiecare cu aceeași primire dintotdeauna. Când  a obosit, femeia s-a întors spre bătrân. Ușile s-au întredeschis, oamenii au început, timid, să-i zâmbească, ba chiar să-i ofere un pahar cu apă.

Rareori primim cu inima deschisă adevărul gol goluț. Dar îmbrăcat în Poveste e parcă mai ușor de digerat.

Spunem povești de când lumea și pământul. Pentru că ne ajută să ne conectăm, pentru că ne regăsim în ele, ne inspiră, ne motivează sau ne ajută să înțelegem sau să acceptăm mai ușor adevăruri inconfortabile.

Dacă vrei să înveți cum să folosești cât mai bine o poveste într-o prezentare, te aștept cu drag la cursul de Public speaking!